Un nou studiu clinic, publicat pe 27 august 2026 în revista Cell Metabolism (Cell Press), arată că dieta ketogenică poate avea beneficii metabolice mai puternice decât dieta mediteraneană sau o dietă săracă în grăsimi, bazată pe plante, la persoanele cu obezitate, prediabet și ficat gras.
Ce este dieta ketogenică
Dieta ketogenică (sau „keto”) este un regim alimentar cu un conținut foarte scăzut de carbohidrați și foarte ridicat de grăsimi, cu un aport moderat de proteine. De obicei, carbohidrații sunt reduși la sub 5-10% din totalul caloriilor zilnice (uneori sub 20-50 de grame pe zi), în timp ce grăsimile ajung să reprezinte 70-80% din calorii.
Ideea din spatele acestei diete este să forțeze organismul să intre în cetoză: în lipsa unei cantități suficiente de glucoză (obținută din carbohidrați) pentru a produce energie, ficatul începe să descompună grăsimile în molecule numite corpi cetonici (cetone), pe care creierul și mușchii le pot folosi drept combustibil alternativ. Practic, organismul trece de la a arde predominant glucoză, la a arde predominant grăsimi.
Alimentele tipic permise în dieta ketogenică includ carne, pește, ouă, unt, uleiuri, avocado, nuci, semințe și legume cu frunze verzi sărace în amidon. Sunt eliminate sau reduse drastic pâinea, orezul, pastele, cartofii, zahărul, majoritatea fructelor și leguminoasele.
Dieta a fost folosită inițial, încă din anii 1920, în tratamentul epilepsiei rezistente la medicamente, în special la copii, și a câștigat popularitate în ultimele decenii ca metodă de slăbit și de îmbunătățire a controlului glicemic. Studiile arată că poate aduce beneficii pe termen scurt pentru scăderea în greutate, sensibilitatea la insulină și, conform cercetării de mai jos, chiar pentru reducerea grăsimii hepatice — însă rămân întrebări legate de siguranța și sustenabilitatea ei pe termen lung, mai ales din cauza conținutului ridicat de grăsimi saturate.
Ce au făcut cercetătorii
Echipa condusă de cercetători de la Washington University School of Medicine a înrolat 55 de adulți cu obezitate, prediabet și boală hepatică grasă, dintre care 42 au finalizat intervenția. Participanții, cu vârste între 18 și 55 de ani și un indice de masă corporală între 30 și 50, au fost împărțiți aleatoriu în trei grupuri de câte 14 persoane, fiecare urmând timp de patru-cinci luni una dintre următoarele diete:
- Dietă ketogenică: doar 4% din calorii proveneau din carbohidrați și 73% din grăsimi;
- Dietă mediteraneană: 50% din calorii din carbohidrați, 35% din grăsimi;
- Dietă săracă în grăsimi, bazată pe plante: 70% din calorii din carbohidrați, doar 15% din grăsimi.
Cercetătorii au furnizat toată mâncarea participanților, iar aceștia s-au întâlnit săptămânal cu un dietetician pentru a respecta planul alimentar. Rata de aderență raportată a depășit 95%, iar caloriile au fost ajustate individual astfel încât toată lumea să piardă aproximativ aceeași cantitate de greutate.
Rezultate: aceeași scădere în greutate, efecte diferite asupra ficatului
Toate cele trei grupuri au pierdut o cantitate similară din greutatea corporală — în jur de 10% — după patru-cinci luni de dietă. Diferențele au apărut însă la nivelul ficatului și al metabolismului glucozei:
- Grăsimea din ficat a scăzut cu 67% în grupul ketogenic, comparativ cu aproximativ 45% în celelalte două grupuri.
- Aproape jumătate dintre participanții din grupul ketogenic nu mai îndeplineau criteriile pentru prediabet la finalul studiului, față de 29% în grupul mediteranean și doar 7% în grupul cu dietă săracă în grăsimi.
- Sensibilitatea la insulină a ficatului s-a îmbunătățit de două-trei ori mai mult în grupul keto decât în celelalte grupuri.
- Sensibilitatea la insulină a mușchilor scheletici a crescut cu aproximativ 50% în toate cele trei grupuri, sugerând că o parte din beneficii se datorează pur și simplu scăderii în greutate, indiferent de tipul dietei.
Un aspect notabil: deși dieta ketogenică a inclus aproape trei sferturi din calorii sub formă de grăsimi (inclusiv circa 23% grăsimi saturate), participanții din acest grup nu au avut, la finalul studiului, valori semnificativ diferite ale colesterolului LDL, apolipoproteinei B sau ale expunerii la trigliceride pe 24 de ore, comparativ cu celelalte grupuri.
Ce înseamnă asta, de fapt
Specialiștii citați în presa internațională atrag atenția că rezultatele sunt promițătoare, dar limitate:
- Studiul a fost mic (14 persoane per grup) și de scurtă durată (câteva luni), ceea ce limitează cât de mult pot fi generalizate concluziile.
- Cercetătorii au măsurat markeri de risc metabolic pe perioada activă de slăbire, nu evenimente pe termen lung precum infarct, accident vascular cerebral sau evoluția fibrozei hepatice.
- Nutriționiști consultați de presă recomandă prudență pentru persoanele cu antecedente familiale de boli cardiace sau cu risc cardiovascular ridicat, din cauza conținutului mare de grăsimi saturate din dieta ketogenică.
- Concluzia generală este că dieta ketogenică ar putea fi o opțiune pe termen scurt, discutată cu un medic sau nutriționist, mai ales pentru persoanele cu rezistență la insulină sau glicemie dezechilibrată — dar nu este recomandată ca soluție pe termen lung, tocmai din cauza aportului ridicat de grăsimi saturate.
Concluzie
Studiul confirmă un tipar observat și în cercetări anterioare: compoziția dietei poate influența anumite rezultate metabolice dincolo de simpla pierdere în greutate. Pentru persoanele cu ficat gras și prediabet, reducerea drastică a carbohidraților pare să aducă beneficii suplimentare la nivelul ficatului — însă orice schimbare majoră de dietă, mai ales una la fel de restrictivă precum keto, ar trebui discutată în prealabil cu un medic sau nutriționist, mai ales dacă există alți factori de risc cardiovascular.