În timp ce oficialii ne vorbesc despre digitalizare, reforme și spitale pe hârtie, realitatea din spitalele și farmaciile românești lovește în cel mai vulnerabil punct: timpul. Un timp pe care bolnavii cronici, pacienții oncologici sau copiii cu boli rare pur și simplu nu îl au.
Cel mai recent raport EFPIA „Patients W.A.I.T. 2025”, lansat de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), confirmă matematic ceea ce simțim pe pielea noastră: România este oficial pe ultimul loc în Uniunea Europeană la accesul la medicamente inovatoare.
Cifrele disperării: 1.110 zile de așteptare
În medie, un pacient din România trebuie să aștepte peste 3 ani (1.110 zile) din momentul în care un medicament inovator este aprobat la nivel european și până când acesta este compensat de sistemul public de asigurări de sănătate.
„1.110 zile de așteptare înseamnă peste trei ani în care un pacient cu cancer, un copil cu o boală rară sau o persoană cu o afecțiune cronică severă privește cum tratamentul de care are nevoie există în alte țări europene, însă nu și în România”, explică Rozalina Lăpădatu, președinta Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA).
Pentru a înțelege prăpastia dintre noi și restul Europei, din cele 168 de medicamente de ultimă generație aprobate la nivelul UE în perioada 2021-2024, doar 28 erau compensate în România la începutul acestui an.
20%
51%
20% (13 din 66)
43%
Sănătatea ca o cheltuială, nu ca o investiție
De ce suntem la coada Europei? Răspunsul stă în buget. România are cea mai mică cheltuială publică netă cu medicamentele pe cap de locuitor din toată Uniunea Europeană.
Statul român alocă doar 138 de euro pe an de persoană pentru medicamente. Ca să avem o imagine de ansamblu:
Suntem cu 40% sub media Europei Centrale și de Est (unde se alocă 220 de euro).
Suntem la mai puțin de o treime din nivelul țărilor din grupul UE4 (unde media este de 487 de euro).
138€
220€
487€
Paradoxul cinic: Economisim la medicamente și plătim dublu pe spitalizări
Această „economie” la medicamente moderne este o iluzie financiară periculoasă. Radu Rășinar, președintele ARPIM, atrage atenția că lipsa tratamentelor la timp mută presiunea pe sistemul de urgență.
Când un pacient nu primește tratamentul inovator care să îi țină boala sub control în fază incipientă, consecințele sunt inevitabile:
Boala se agravează rapid.
Apar complicații severe.
Crește numărul de spitalizări lungi și costisitoare.
Scade dramatic calitatea vieții (sau se pierde însăși viața).
Practic, statul refuză să plătească pentru tratamente eficiente acasă sau în ambulatoriu, dar ajunge să plătească mult mai mult pentru paturi de spital, intervenții chirurgicale de urgență și concedii medicale.
Ce soluții există?
Pacienții români nu cer tratament preferențial, ci doar aceleași șanse la viață ca un cetățean din Franța, Germania sau Polonia. ARPIM a propus autorităților o serie de măsuri urgente pentru a debloca această criză:
Horizon Scanning: Anticiparea și planificarea bugetară a medicamentelor care vor apărea pe piață în următorii 2-3 ani, pentru a nu mai fi luați prin surprindere.
Modernizarea evaluării: Accelerarea birocrației prin recunoașterea și preluarea rapoartelor de evaluare deja emise la nivel european.
Reforma clawback-ului: Modificarea acestei taxe pentru a stimula companiile farmaceutice să investească în cercetare și dezvoltare chiar în România.
Până când autoritățile nu vor înțelege că banii băgați în sănătate sunt o investiție în viitorul țării, nu o gaură în buget, românii vor continua să plătească cel mai scump preț posibil pentru indolența sistemului: propria viață.