O comunicare deficitară între intestin și creier ar putea avea un rol important în pierderea memoriei. Concluzia reiese dintr-un experiment realizat pe șoareci, în care cercetătorii au observat că inflamația gastrointestinală și modificările asociate acesteia pot contribui direct la apariția unor probleme cognitive.
Un studiu publicat în revista științifică Nature, realizat de o echipă internațională de cercetători din centre din Statele Unite și Europa, oferă o posibilă explicație pentru motivul pentru care unele persoane de aceeași vârstă au probleme de memorie mai pronunțate decât altele. Potrivit autorilor, pierderea memoriei ar putea urma un mecanism în trei etape.
Procesul începe cu îmbătrânirea tractului gastrointestinal, însoțită de modificări ale microbiotei și metabolismului. Aceste schimbări sunt detectate de celulele mieloide din intestin, care declanșează un răspuns inflamator. Inflamația afectează ulterior comunicarea dintre intestin și creier prin intermediul nervului vag.
Cercetătorii au descoperit însă și un posibil element pozitiv: la șoareci, restabilirea activității nervului vag a dus la recuperarea funcției de memorie, readucând performanțele cognitive ale animalelor în vârstă la niveluri similare cu cele ale exemplarelor tinere. Rezultatul deschide perspective pentru dezvoltarea unor tratamente viitoare.
Stimularea nervului vag este deja utilizată la oameni și este aprobată în numeroase țări pentru tratarea unor afecțiuni precum epilepsia. „Speranța noastră este ca aceste descoperiri să poată fi transpuse, în timp, în practica clinică pentru a combate declinul cognitiv asociat îmbătrânirii”, a declarat unul dintre autorii studiului, Christoph Thaiss, cercetător la Arc Institute din California.
Pentru a testa ipoteza potrivit căreia microbiota intestinală influențează îmbătrânirea creierului, cercetătorii au ținut împreună șoareci tineri, de două luni, și șoareci mai bătrâni, de 18 luni. Prin conviețuire în același spațiu, animalele au fost expuse reciproc la microbiota intestinală. După o lună, analiza microbiomului a arătat că șoarecii tineri dezvoltaseră o compoziție bacteriană mai apropiată de cea a animalelor în vârstă.
Testele cognitive au indicat că șoarecii tineri cu microbiom „îmbătrânit” aveau dificultăți în a recunoaște obiecte noi sau în a găsi ieșirea dintr-un labirint, comportament similar cu cel al șoarecilor bătrâni. În schimb, atunci când microbiomul lor a fost restaurat cu ajutorul antibioticelor, performanțele cognitive au revenit la nivelurile caracteristice vârstei tinere.
De asemenea, șoarecii crescuți fără microbi au prezentat un declin cognitiv mai lent odată cu înaintarea în vârstă decât cei cu microbiom normal, ceea ce sugerează că anumite bacterii pot contribui la procesul de pierdere a memoriei.
Autorii studiului indică drept posibil factor bacteria Parabacteroides goldsteinii. Cantitatea acesteia crește odată cu vârsta și poate provoca inflamații care afectează funcționarea nervului vag și, implicit, performanțele cognitive. Atunci când această bacterie a fost introdusă în intestinul unor șoareci tineri, animalele au început să aibă dificultăți în recunoașterea obiectelor și în orientarea în labirint.
În schimb, la șoarecii mai în vârstă tratați cu o moleculă care stimulează nervul vag, performanțele cognitive au devenit comparabile cu cele ale animalelor tinere. Cercetătorii spun că rezultatele demonstrează că o comunicare corectă între intestin și creier, prin intermediul nervului vag, poate proteja împotriva declinului cognitiv asociat îmbătrânirii.
Legătura strânsă dintre aceste două organe ar putea avea și o explicație evolutivă: tractul gastrointestinal este considerat unul dintre primele sisteme de organe apărute, iar dezvoltarea proceselor cognitive ale creierului ar fi fost influențată, de-a lungul evoluției, de semnalele provenite din intestin.