Cercetarea longevității a devenit noua frontieră a științei moderne. Este un domeniu fascinant, extrem de promițător și, să fim sinceri, extrem de profitabil. În timp ce unii cercetători speculează că am putea atinge vârste SF de 125 sau chiar 150 de ani, datele din lumea reală ne aduc cu picioarele pe pământ: speranța de viață la nivel global a început să încetinească.
Există oare o limită biologică insurmontabilă? Putem crește calitatea vieții în loc să vânăm doar cifre în calendar?
La aceste întrebări a răspuns Jay Olshansky, profesor la Școala de Sănătate Publică a Universității din Illinois (Chicago) și o autoritate mondială în demografie și îmbătrânire, în cadrul Summitului Longevității de la Milano. Ediția din acest an, ghidată de conceptul „One Health”, a demonstrat că sănătatea noastră este strâns legată de cea a mediului și a economiei.
Secretul din „Nature Aging”: De ce încetinește speranța de viață?
Într-un studiu revoluționar publicat în prestigioasa revistă Nature Aging, intitulat „Prelungirea radicală improbabilă a vieții la oameni”, prof. Jay Olshansky demonstrează o realitate cruntă: atunci când o populație are un procent mare de persoane de peste 65 de ani, procesul biologic al îmbătrânirii devine principalul factor de risc de deces.
„Întrucât îmbătrânirea este în prezent imuabilă, creșterea speranței de viață va încetini inevitabil, cu excepția cazului în care ar fi modificată cumva. Am prezis acest lucru încă din 1990 în revista Science și l-am demonstrat definitiv acum. Rata critică de supraviețuire a fost atinsă”, explică Olshansky.
Care este limita biologică reală a omului?
Conform cercetărilor sale, în absența unor tehnologii viitoare capabile să modifice ceasul biologic, limitele medii sunt:
Femei: aproximativ 90 de ani
Bărbați: aproximativ 84 de ani
Media generală: în jur de 87 de ani
În țări extrem de longevive, precum Italia, datele oficiale ISTAT arată deja cifre foarte apropiate: 81,7 ani pentru bărbați și 85,7 ani pentru femei. Suntem, așadar, foarte aproape de plafonul natural.
Inegalitatea socială vs. Biologia: Ce ne ucide înainte de vreme?
Deși studii recente (precum cel condus de Florian Bonnet pe macroregiuni europene) arată că anumite zone continuă să înregistreze progrese, Olshansky avertizează că aceste creșteri nu se datorează depășirii limitelor biologice, ci reducerii inegalităților.
Multe dintre decesele premature din societatea modernă nu sunt cauzate de „bătrânețe”, ci de factori socioeconomici și stilul de viață modern, care generează așa-numitele „decese cauzate de disperare” (stres civic, depresie, adicții) și boli metabolice. Încă din 2005, Olshansky a avertizat în New England Journal of Medicine că obiceiurile nesănătoase ale tinerei generații (obezitatea, sedentarismul) riscă să inverseze trendul ascendent al longevității.
Ghidul longevității reale: Ce funcționează și ce este „țeapă”?
Omenirea și-a câștigat deja bătălia pentru o viață lungă. Miza actuală nu mai este cantitatea anilor, ci calitatea lor (conceptul de healthspan vs. lifespan).
Ce putem face la nivel individual (Do’s):
Mișcare zilnică: Nu trebuie să alergi maratoane. Mersul pe jos și pe bicicletă sunt ideale.
Alimentație strictă: Reducerea la minimum a zahărului și o dietă echilibrată.
Controlul riscurilor: Eliminarea fumatului și menținerea unei greutăți optime.
Controale medicale regulate: Prevenția salvează vieți.
Genetica: Ajută enorm să ai părinți longevivi (deși pe asta nu o putem alege).
Ce este complet superfluu:
Evitați suplimentele și produsele „anti-aging” minune. „Evitați orice produs care pretinde că încetinește, oprește sau inversează procesul de îmbătrânire. Acest lucru ar putea fi posibil în viitor, dar nu există dovezi științifice care să susțină acest lucru în acest moment”, avertizează răspicat profesorul Olshansky.
Cum aplică un expert în longevitate propriile sfaturi?
La 72 de ani, Jay Olshansky aplică cu strictețe ceea ce predă. Fost alergător de maraton, astăzi preferă mersul pe jos și bicicleta. Ia foarte puține medicamente, evită zahărul, mănâncă extrem de curat și își face analizele periodic.
Iar când vine vorba despre marea barieră finală, perspectiva sa este una eliberatoare: „Mă gândesc la moarte, dar o consider ultima mare aventură. Sunt prea ocupat să trăiesc și să mă bucur de viață ca să mă îngrijorez de ea.”
Decât să cheltuim averi pe promisiuni scumpe îmbrăcate în marketing anti-îmbătrânire, mai bine ne întoarcem la elementele de bază. Longevitatea adevărată se construiește simplu: în farfurie, prin mișcare și printr-o minte liniștită.