Ambulatoriile de specialitate – policlinicile din cadrul spitalelor – ar trebui să fie „filtrul” sistemului sanitar: locul unde mergi, ești consultat rapid, primești tratament și pleci acasă, evitând astfel o internare lungă și costisitoare. În realitate însă, ambulatoriile integrate din subordinea Ministerului Sănătății (MS) funcționează mai degrabă formal.
Un audit al performanței realizat de Curtea de Conturi, care a analizat perioada 2022-2024, trage un semnal de alarmă major: pacienții se lovesc de timpi de așteptare uriași, lipsă de medici și spații inadecvate, fapt ce forțează mii de români să se interneze în spital pentru afecțiuni care ar fi putut fi tratate în policlinică.
Timpi de așteptare de la câteva zile la câteva luni
Una dintre cele mai grave concluzii ale raportului vizează accesibilitatea. Românii care încearcă să obțină o consultație la anumite specialități medicale în regim ambulatoriu sunt programați chiar și la câteva luni distanță de la data solicitării.
Această barieră logistică afectează direct dreptul pacienților la îngrijire la timp, ducând adesea la agravarea bolilor și la transformarea unor cazuri simple în urgențe medicale.
De ce nu funcționează sistemul?
Auditul a vizat 56 de unități sanitare din subordinea Ministerului Sănătății, iar rezultatele arată o fragmentare îngrijorătoare a serviciilor:
În doar 47 de spitale ambulatoriul a fost cu adevărat funcțional.
În 3 spitale, serviciile de ambulatoriu au fost asigurate exclusiv pentru pacienții deja internați, privându-i pe cei din exterior de consultații.
Cauzele principale: Deficitul cronic de personal medical (medici specialiști), lipsa spațiilor adecvate pentru cabinete și finanțarea insuficientă.
Explozie a spitalizărilor care puteau fi evitate: Diabetul, astmul și hipertensiunea aglomerează secțiile
Măsurile luate de autorități în ultimii ani nu au reușit să inverseze trendul internărilor. În loc să scadă, presiunea pe spitale a crescut alarmant în 2024 față de anul 2022:
Spitalizările de zi au crescut cu ~22%
Spitalizările continue au crescut cu ~21%
Cel mai îngrijorător indicator este însă cel al spitalizărilor evitabile, care a înregistrat o creștere masivă de 34%. Este vorba despre pacienți cu boli cronice care, dacă ar fi fost monitorizați corect și la timp în ambulatoriu, nu ar mai fi avut nevoie de un pat de spital.
📊 Top 5 patologii care au umplut spitalele din cauza eșecului ambulatoriilor:
Astm bronșic
Boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
Diabet zaharat
Insuficiență cardiacă congestivă
Hipertensiune arterială
Faptul că aceste cinci boli au generat cu o treime mai multe internări arată clar că pacienții cronici nu găsesc suportul necesar în sistemul de ambulatoriu înainte ca starea lor să se agraveze.
Cercul vicios: Costuri mari pentru stat, suferință pentru pacient
Curtea de Conturi subliniază că nefuncționarea policlinicilor ca un filtru eficient generează pierderi pe toate planurile. Spitalizarea continuă este cea mai scumpă formă de tratament din sistem. Banii blocați în internări care puteau fi evitate sunt bani care lipsesc de la dotări, medicamente sau modernizări.
Dacă ambulatoriile ar fi dezvoltate real, beneficiile ar fi imediate:
Pentru pacient: Diagnosticare precoce, tratament rapid în stadii incipiente, evitarea complicațiilor și timp salvat.
Pentru sistem: Scurtarea cozilor, eliberarea paturilor din spitale pentru urgențe majore și o utilizare mult mai eficientă (economică) a banului public.
Ce recomandă Curtea de Conturi Ministerului Sănătății?
Pentru ca aceste structuri să nu mai existe doar „pe hârtie”, raportul de audit solicită Ministerului Sănătății o strategie integrată ce include investiții masive în infrastructură, digitalizare (pentru reducerea birocrației și programări transparente) și politici de atragere a medicilor.
Recomandările oficiale transmise Ministerului vizează trei direcții urgente:
Asigurarea funcționalității reale a tuturor ambulatoriilor integrate în spitalele din subordine.
Reducerea drastică a timpilor de așteptare pentru consultațiile de specialitate.
Mecanisme clare de reducere a spitalizărilor, adaptate la profilul medical al fiecărei regiuni și unități sanitare.
Până când aceste recomandări vor deveni realitate în teren, povara rămâne pe umerii pacienților, obligați în continuare să navigheze printre liste lungi de așteptare și holuri aglomerate.