Creierul unui copil nu se formează doar din gene. Un studiu major publicat în 2026 arată că unele dintre cele mai importante fundamente ale dezvoltării neurologice se pun mult mai devreme decât se credea — și că microbii din intestin, în primele luni de viață, pot influența dacă un copil va dezvolta sau nu semne de autism sau ADHD.
Descoperirea vine dintr-o echipă de cercetători de la Li Ka Shing Institute of Health Sciences, parte a Universității Chineze din Hong Kong, și a fost publicată în revista Cell Press Blue. Este unul dintre primele studii care demonstrează cum epigenetica prezentă la naștere și microbiomul intestinal lucrează împreună — și cum această colaborare poate fi, în anumite condiții, protectoare.
Ce sunt „comutatoarele moleculare” cu care ne naștem
Pentru a înțelege descoperirea, e util să înțelegem doi termeni-cheie: epigenetica și microbiomul.
Epigenetica se referă la modificări chimice ale ADN-ului care nu schimbă codul genetic în sine, ci controlează care gene sunt „pornite” sau „oprite”. Aceste modificări pot fi influențate de mediu — alimentație, stres, expuneri toxice — și sunt prezente încă de la naștere. Practic, copilul vine pe lume cu un set de „comutatoare moleculare” deja poziționate, influențate de experiențele din timpul sarcinii.
Microbiomul intestinal, pe de altă parte, este comunitatea de miliarde de bacterii care colonizează intestinul în primele luni de viață. Compoziția lui este influențată de modul nașterii (natural sau cezariană), alăptare, administrarea de antibiotice și prezența fraților mai mari.
Ceea ce studiul din 2026 a demonstrat pentru prima dată este că aceste două sisteme nu funcționează independent — ele se influențează reciproc și împreună trasează o parte din traiectoria neurologică a copilului.
Ce au urmărit cercetătorii
Studiul a urmărit un număr mare de copii de la naștere până la vârsta de trei ani. La naștere, cercetătorii au analizat profilul epigenetic al fiecărui copil. De-a lungul primului an de viață, au monitorizat cum se dezvoltă microbiomul intestinal. La 36 de luni, au evaluat comportamentul copiilor cu ajutorul unui chestionar standardizat pentru semne timpurii de autism (ASD) și ADHD.
Rezultatele au arătat că modificările epigenetice prezente la naștere influențează direct modul în care se dezvoltă microbiomul în primul an de viață. Cu alte cuvinte, „comutatoarele” cu care vine copilul pe lume trasează, parțial, ce bacterii vor prospera în intestinul său.
Mai mult, cercetătorii au identificat tipare specifice: anumite combinații de profil epigenetic și bacterii intestinale erau asociate cu semne timpurii de autism și ADHD la vârsta de trei ani. Altele, dimpotrivă, păreau să ofere protecție.
Bacteriile „bune” care apără creierul
Poate cea mai importantă descoperire practică a studiului este identificarea unor bacterii specifice cu efect protector. Două specii au atras atenția cercetătorilor:
Lachnospira pectinoschiza și Parabacteroides distasonis — bacterii prezente în intestinul unor copii cu profiluri epigenetice de risc — păreau să contracareze tendința spre simptome de autism și ADHD. Cu alte cuvinte, chiar și la copiii cu „comutatoare moleculare” poziționate nefavorabil la naștere, prezența acestor bacterii era asociată cu un risc mai scăzut de manifestări neurologice la trei ani.
Pe de altă parte, prezența unor bacterii precum Haemophilus parainfluenzae și Streptococcus mitis la vârsta de două luni era asociată cu scoruri mai ridicate pentru autism și ADHD.
„Anumite bacterii par să ofere protecție, ceea ce este interesant pentru că sugerează că ar putea exista modalități de a sprijini dezvoltarea unui copil prin dietă sau probiotice în viitor.” — Dr. Francis Ka Leung Chan, gastroenterolog, autorul principal al studiului.
Ce înseamnă asta pentru părinți
Este important să citim aceste rezultate cu atenție. Studiul nu spune că autismul sau ADHD sunt cauzate de bacteriile intestinale. Nu spune nici că un probiotic poate preveni aceste condiții. Ceea ce demonstrează este o asociere — o legătură statistică între anumiți microbi, anumite tipare epigenetice și semne timpurii de neurodevelopment la vârsta de trei ani.
Drumul de la o asociere la un tratament validat este lung. Sunt necesare studii suplimentare care să confirme aceste rezultate în populații diferite și să înțeleagă mecanismele exacte prin care bacteriile intestinale influențează creierul.
Totuși, descoperirea deschide o direcție de cercetare extrem de promițătoare: dacă microbiomul din primul an de viață poate modula riscul neurologic, atunci intervenții relativ simple — alimentație, alăptare, evitarea antibioticelor inutile în primele luni — ar putea juca un rol mai important decât se credea în protejarea sănătății creierului copilului.
De ce primul an de viață contează mai mult decât știam
Studiul vine să întărească o convingere tot mai solidă în neuroștiință: fereastra primilor ani de viață este critică și în mare parte reversibilă. Creierul copilului nu este o destinație fixă stabilită genetic — este un sistem viu, sensibil la mediu, la alimentație, la bacteriile cu care intră în contact.
Faptul că microbiomul intestinal — o componentă a acestui mediu pe care o putem, parțial, influența — se dovedește a fi un actor în dezvoltarea neurologică timpurie este o veste care merită toată atenția, atât a cercetătorilor, cât și a medicilor pediatri și a părinților.