O echipă de cercetători a demonstrat, pentru prima dată la oameni, că un medicament dezvoltat cu ajutorul inteligenţei artificiale ar putea încetini şi chiar inversa parţial procesul de îmbătrânire biologică. Rezultatele, publicate în revista ştiinţifică „Nature Biotechnology”, deschid o direcţie nouă în cercetarea longevităţii.
Un medicament pentru plămâni, testat şi pentru efectele asupra îmbătrânirii
Compania Insilico Medicine a dezvoltat iniţial medicamentul experimental Rentosertib pentru tratarea fibrozei pulmonare idiopatice, o boală pulmonară cronică şi progresivă. Substanţa vizează o proteină numită TNIK, aleasă cu ajutorul unor algoritmi de inteligenţă artificială tocmai pentru că este implicată atât în mecanismele bolii, cât şi în procesele biologice ale îmbătrânirii.
Ceea ce face acest studiu diferit este modul în care a fost conceput: în loc să aştepte aprobarea medicamentului pentru a analiza ulterior eventualele efecte asupra îmbătrânirii, cercetătorii au inclus de la început, în cadrul studiului clinic pentru boala pulmonară, măsurători ale vârstei biologice a pacienţilor.
Şase „ceasuri ale îmbătrânirii”, acelaşi rezultat
La studiu au participat 42 de pacienţi cu fibroză pulmonară idiopatică, urmăriţi timp de 12 săptămâni. Pentru a evalua vârsta biologică a participanţilor, echipa de cercetare a folosit şase „ceasuri ale îmbătrânirii” diferite, dezvoltate independent de grupuri de cercetare de la Harvard, Oxford, Universitatea Peking şi Insilico. Aceste instrumente sunt algoritmi bazaţi pe inteligenţă artificială care estimează vârsta biologică pornind de la analiza proteinelor din sânge.
Rezultatul: toate cele şase modele, deşi construite pe baze de date şi metodologii diferite, au indicat în mod constant o scădere a vârstei biologice la pacienţii trataţi cu Rentosertib. Cel mai puternic efect a fost observat în săptămâna a patra de tratament, la doza de 30 mg administrată de două ori pe zi, cu o reducere estimată de aproximativ 3-4 ani a vârstei biologice, ajungând până la 6 ani conform unuia dintre ceasurile utilizate.
În schimb, la pacienţii din grupul de control, care au primit fie placebo, fie nu au urmat tratamentul, vârsta biologică a rămas neschimbată sau a crescut. Un aspect notabil semnalat de autori este că efectele asupra îmbătrânirii par să apară parţial independent de îmbunătăţirea funcţiei pulmonare, sugerând un mecanism biologic mai amplu decât simpla ameliorare a bolii de bază.
Prudenţă în interpretarea rezultatelor
În ciuda rezultatelor promiţătoare, comunitatea ştiinţifică recomandă prudenţă. Precizia „ceasurilor îmbătrânirii” – fie că măsoară modificări chimice ale ADN-ului, fie niveluri ale proteinelor din sânge – continuă să fie o temă dezbătută în cercetarea ştiinţifică, iar un indicator unic şi unanim acceptat al vârstei biologice umane nu există încă. Unii cercetători avertizează, de asemenea, că intervenţiile care modifică artificial biomarkerii de îmbătrânire ar putea afecta capacitatea naturală de regenerare a organismului, un aspect care necesită investigaţii suplimentare pe termen lung.
Rentosertib se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare din perspectiva acestei aplicaţii şi va trebui să treacă printr-o serie amplă de studii clinice suplimentare înainte de a putea fi luată în calcul o eventuală aprobare oficială, fie pentru boala pulmonară, fie pentru o indicaţie legată de îmbătrânire. Medicamentul se află deja într-un studiu de fază III, care înrolează 320 de pacienţi cu fibroză pulmonară idiopatică.
Autorii studiului subliniază însă că, dincolo de rezultatul concret obţinut cu Rentosertib, cercetarea oferă un model pentru modul în care biomarkerii îmbătrânirii pot fi integraţi în studiile clinice standard, ceea ce ar putea accelera în viitor descoperirea altor terapii cu potenţial de a încetini îmbătrânirea.