Sunt trei ani de când România a fost cutremurată de moartea Alexandrei Ivanov, o tânără de 25 de ani din Botoșani, însărcinată în 13 săptămâni, care a murit după ce a fost lăsată, potrivit anchetei, fără îngrijiri medicale timp de aproape șapte ore într-un spital județean. Cazul a generat proteste publice ample, iar ultimele ei cuvinte au devenit, fără să-și fi dorit vreodată acest lucru, simbolul unei întregi mișcări de revoltă față de sistemul sanitar românesc: „Nu am aer.”
Ce s-a întâmplat în noaptea de 17 spre 18 august 2023
Alexandra Ivanov s-a internat la maternitatea Spitalului Județean de Urgență „Mavromati” din Botoșani în seara zilei de 17 august 2023, în jurul orei 23:30, acuzând dureri abdominale insuportabile și sângerări. Diagnosticul stabilit la internare a fost sarcină oprită din evoluție, însoțită de sângerare, anemie și dureri în zona pelviană și lombară.
În prima oră de la internare, tinerei i-au fost administrate doar ser fiziologic și un medicament pentru ameliorarea simptomelor. După aceea, timp de șapte ore, nu i s-a mai efectuat nicio altă intervenție medicală, conform unui raport realizat de Direcția de Sănătate Publică Botoșani.
În tot acest timp, Alexandra a încercat disperată să atragă atenția personalului medical. A trimis mesaje medicului de gardă și medicului ei curant, implorându-i să intervină, spunând că nu mai poate suporta durerea și cerând să fie operată în acea noapte. Răspunsurile au întârziat sau nu au venit deloc.
Dimineața, starea ei s-a agravat rapid. La ora 6:40 i-a scris soțului că nu mai poate. La 7:05 i-a trimis mamei sale ultimul mesaj din viața ei, format din trei cuvinte care aveau să rămână în memoria publică: „Nu am aer.” Decesul a fost declarat la 8:20, după ce fusese mutată de urgență la Terapie Intensivă și i se aplicaseră manevre de resuscitare, prea târziu.
Necropsia a arătat că moartea s-a produs prin edem pulmonar urmat de insuficiență respiratorie, cauzate de procese de putrefacție intrauterină — sarcina era oprită din evoluție, fătul fiind mort de câteva zile înainte ca Alexandra să ajungă la spital, o complicație care, netratată la timp, poate deveni rapid fatală pentru mamă.
„Nu am aer” — fraza care a scos oamenii în stradă
Ultimul mesaj al Alexandrei, trimis cu puțin timp înainte să moară, a circulat rapid în presă și pe rețelele sociale și a devenit, practic peste noapte, laitmotivul indignării publice. „Nu am aer” a apărut pe pancarte la protestele organizate la Botoșani în lunile care au urmat tragediei, sintetizând într-un mod dureros de direct tot ce se știa deja despre acea noapte: o femeie care cerea ajutor și nu îl primea, într-un sistem în care, spun cei care au ieșit atunci în stradă, glasul pacientului contează prea puțin.
Fraza a rămas, la trei ani distanță, cel mai puternic simbol al cazului — mai puternic decât orice raport oficial sau termen juridic. Pentru familie, ea rezumă atât agonia din acea noapte, cât și motivul pentru care nu renunță la luptă în instanță.
Trei ani de anchetă, fără proces
Deși cazul a stârnit un val de indignare publică și proteste, ancheta penală se află încă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în faza de urmărire penală. Medicul ginecolog aflat de gardă în acea noapte este cercetat pentru ucidere din culpă. A fost concediată de la maternitatea din Botoșani la câteva luni după tragedie, dar continuă să profeseze ca medic ginecolog, atât la un spital dintr-un alt oraș din județ, cât și la o clinică privată.
Spitalul județean nu este urmărit penal, dar figurează în dosar ca parte responsabilă civilmente, ceea ce înseamnă că ar putea fi obligat, alături de medic, la plata unor despăgubiri dacă procesul va fi pierdut. Familia Alexandrei cere daune de 7 milioane de euro.
Motivul principal al întârzierii, potrivit avocatei familiei, este numărul mare de expertize medico-legale, contestații și contraexpertize prin care a trecut dosarul — un proces care, în România, poate dura ani de zile din cauza numărului redus de experți raportat la volumul de cazuri. O expertiză realizată anul trecut a fost contestată de ambele părți, iar o nouă contraexpertiză este în lucru la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București, cu termene amânate succesiv — cea mai recentă amânare fiind stabilită pentru sfârșitul lunii septembrie.
O familie care așteaptă, fără speranță că ceva s-a schimbat
Soțul Alexandrei crește acum singur cei trei copii ai cuplului, cu vârste între 4 și 8 ani. Copiilor nu li s-a spus adevărul despre moartea mamei lor — sunt considerați prea mici pentru a înțelege ce s-a întâmplat.
Deși speră ca justiția să se pronunțe în cele din urmă, soțul ei nu mai crede că tragedia a determinat vreo schimbare reală în sistemul medical. Dimpotrivă, spune că a văzut postări ale unor cadre medicale de la aceeași maternitate în care tonul folosit despre asemenea situații este ironic, lipsit de empatie — exact contrariul mesajului pe care protestele de acum trei ani, purtând pe pancarte cuvintele Alexandrei, încercaseră să-l transmită.
De ce contează acest caz
Dincolo de tragedia individuală, cazul Alexandrei Ivanov a scos la iveală probleme structurale cunoscute în sistemul sanitar românesc: lipsa de personal în gărzile de noapte, presiunea uriașă pusă pe medicii din spitalele județene, dar și absența unor mecanisme clare de raportare rapidă a agravării stării unui pacient. A readus în discuție și cât de vulnerabile sunt femeile însărcinate care ajung la spital în afara programului normal, atunci când echipele de gardă sunt reduse.
Faptul că, la trei ani distanță, un dosar cu probe considerate „incontestabile” de familie nu a ajuns încă în fața unui judecător ridică întrebări mai largi despre viteza cu care sistemul de justiție reușește să tragă la răspundere personalul medical în cazurile de malpraxis suspectat — și despre cât de mult timp trebuie să aștepte o familie îndoliată pentru un răspuns. Iar „Nu am aer” rămâne, pentru mulți români, amintirea acelei nopți în care sistemul nu a auzit o cerere disperată de ajutor.