Două probleme de sănătate extrem de răspândite după vârsta de 50 de ani — grăsimea abdominală în exces și nivelul scăzut de vitamina D — ar putea forma, împreună, un tandem mult mai periculos decât s-a crezut până acum. Un studiu amplu, publicat în revista Diabetes, Obesity and Metabolism, arată că persoanele care se confruntă simultan cu ambele afecțiuni au un risc de deces cu 123% mai mare decât cele fără niciuna dintre ele.
Ce a arătat studiul
Cercetătorii au urmărit timp de șase ani 5.520 de adulți cu vârsta de peste 50 de ani, folosind date din English Longitudinal Study of Ageing. La începutul studiului, participanții au fost evaluați din două puncte de vedere: circumferința taliei (ca indicator al obezității abdominale) și nivelul de vitamina D din sânge. Pe baza acestor măsurători, aceștia au fost împărțiți în patru grupe — cu obezitate abdominală, cu deficit de vitamina D, cu ambele afecțiuni sau fără niciuna — iar evoluția stării lor de sănătate a fost monitorizată pe parcursul a șase ani.
Obezitatea abdominală a fost definită printr-o circumferință a taliei mai mare de 102 cm la bărbați și 88 cm la femei, iar deficitul de vitamina D a fost stabilit la valori sub 30 nmol/L în sânge.
Rezultatele au arătat că fiecare dintre cele două afecțiuni crește, independent, riscul de deces: obezitatea abdominală de una singură a fost asociată cu un risc cu 47% mai mare, în timp ce deficitul de vitamina D, luat separat, a fost legat de o creștere de până la 91% a riscului — mai mare, așadar, decât cea provocată de excesul de grăsime abdominală. Însă atunci când cele două afecțiuni au fost prezente simultan, riscul de deces a crescut cu 123%, mai mult decât dublându-se față de persoanele fără niciuna dintre ele.
De ce se potențează reciproc cele două afecțiuni
Potrivit lui Tiago Silva Alexandre, profesor la Departamentul de Gerontologie al Universității Federale din São Carlos (Brazilia) și coordonator al studiului, cele două condiții par să alimenteze un cerc vicios. Obezitatea abdominală este un factor de risc bine cunoscut, fiind asociată cu inflamație cronică și probleme metabolice, în timp ce vitamina D funcționează, de fapt, ca un hormon care influențează activitatea mai multor organe — iar deficitul ei afectează numeroase funcții ale organismului.
Mecanismul propus de cercetători are legătură cu modul în care organismul depozitează vitamina D. Fiind o vitamină liposolubilă, aceasta tinde să fie „sechestrată” de țesutul adipos în exces, fiind stocată în celulele grase (adipocite) în loc să rămână disponibilă în fluxul sanguin. Practic, chiar dacă organismul are rezerve de vitamina D depozitate în grăsime, acestea nu sunt accesibile pentru a-și îndeplini funcțiile esențiale în sânge. La rândul său, nivelul scăzut de vitamina D face mai dificil controlul inflamației din organism — un efect care devine tot mai relevant odată cu înaintarea în vârstă.
De ce contează pentru persoanele peste 50 de ani
Deficitul de vitamina D este mai frecvent decât s-ar crede, afectând aproximativ 15% dintre adulții în vârstă. Nivelurile încep să scadă, în medie, mai devreme la femei (în jurul vârstei de 50 de ani) și mai târziu la bărbați (în jurul vârstei de 70 de ani). Un aspect important este că atât excesul de grăsime abdominală, cât și deficitul de vitamina D se pot instala treptat, fără simptome evidente, ceea ce face ca multe persoane să nu fie conștiente de riscurile la care sunt expuse.
Cercetătorii subliniază că monitorizarea nivelului de vitamina D și controlul greutății, în special al grăsimii acumulate în zona abdominală, sunt măsuri esențiale pentru prevenirea unor riscuri majore de sănătate la vârsta a treia.