Tot mai mulți adolescenți și tineri bărbați petrec ore în șir pe TikTok și Instagram urmărind conținut despre „looksmaxxing”, un fenomen online care promite „optimizarea” trăsăturilor fizice prin exerciții, produse, tratamente sau chiar intervenții chirurgicale. Ce a pornit ca o subcultură de nișă pe forumuri obscure a devenit între timp un trend cu milioane de vizualizări. Dincolo de curiozitatea pe care o stârnește, specialiștii în sănătate mintală atrag atenția că fenomenul poate ascunde probleme serioase de imagine corporală, mai ales la vârste vulnerabile.
Ce este looksmaxxing-ul
Termenul provine din combinația „looks” (aspect) și „maximizing” (a maximiza) și desemnează un set de practici prin care oamenii încearcă să își îmbunătățească atractivitatea fizică. Conceptul a apărut inițial pe forumuri online frecventate de bărbați care se identificau drept „incel” (involuntary celibate), unde eșecurile romantice erau atribuite unor caracteristici fizice — forma maxilarului, lățimea bărbiei, unghiul ochilor — analizate aproape ca niște formule matematice.
De pe aceste forumuri, ideea a migrat spre platforme mainstream, unde a fost preluată în special de creatori de conținut bărbați și a căpătat o formă mult mai „digerabilă” pentru publicul larg.
Comunitatea folosește adesea doi termeni pentru a clasifica practicile:
- Softmaxxing — schimbări simple, cu risc scăzut: îngrijirea pielii, un stil de somn mai bun, alimentație echilibrată, exerciții fizice, îmbunătățirea posturii sau a stilului vestimentar. Practic, obiceiuri de viață sănătoase, reetichetate sub un nume nou.
- Hardmaxxing — intervenții medicale sau chirurgicale menite să producă schimbări permanente: de la ortodonție și tratamente dermatologice, până la operații de mărire a maxilarului sau alte proceduri estetice invazive.
Între aceste două categorii există și practici extreme, nesusținute științific și potențial periculoase, care presupun automutilare sub pretextul remodelării trăsăturilor faciale.
Două practici cu risc real: „bonesmashing” și peptidele injectabile
Dincolo de recomandările relativ inofensive de tip softmaxxing, în comunitățile de looksmaxxing circulă și practici cu potențial real de vătămare fizică, promovate adesea fără nicio bază medicală.
„Bonesmashing” presupune lovirea repetată, cu obiecte dure, a oaselor feței — în special maxilarul și pomeții — pornind de la ideea greșită că traumatismul ar face osul „mai puternic” și mai bine conturat. Medici dermatologi avertizează că, în realitate, chiar și traumatismele osoase minore pot produce vindecări asimetrice ale structurii osoase, pot afecta filete nervoase (cu dureri cronice) sau pot duce la atrofia mușchilor pe o parte a feței. Printre riscurile suplimentare se numără leziuni dentare, modificarea felului în care se închide gura, cicatrici fibrotice, afectarea orbitei cu probleme de vedere sau fracturi cu deformare permanentă — efecte greu sau imposibil de corectat ulterior.
Peptidele injectabile sunt o altă practică tot mai populară în aceste comunități, comandate frecvent de pe site-uri neverificate din afara țării și administrate fără supraveghere medicală. Peptidele sunt, în sine, molecule pe care corpul le produce natural și care pot avea roluri utile — regenerare tisulară, sinteză de colagen, reglarea unor procese inflamatorii. Problema apare atunci când sunt folosite variantele sintetice, insuficient studiate clinic, promovate agresiv pentru efecte de anti-îmbătrânire, creștere musculară sau stimularea hormonului de creștere. Injectate în afara unui cadru medical, aceste substanțe pot provoca reacții adverse severe: infecții locale, ulcerații, necroză tisulară, cicatrici la locul injectării, dar și efecte sistemice, din cauza absorbției substanțelor în circulația sangvină.
Ambele practici au un element comun îngrijorător: sunt prezentate în mediul online ca metode „eficiente” și „la îndemână”, tocmai pentru tinerii care nu își permit intervenții estetice costisitoare — ceea ce le face și mai greu de descurajat doar prin avertismente generale.
Ce îi îngrijorează pe specialiști
Un review recent publicat în Indian Journal of Otolaryngology and Head & Neck Surgery subliniază că dovezile științifice din spatele multor practici de looksmaxxing sunt extrem de limitate. Autorii remarcă, totuși, un tipar psihologic recurent în rândul celor implicați în aceste comunități: nemulțumire față de propriul corp, comparație socială bazată pe aspect, anxietate legată de înfățișare specifică bărbaților și trăsături care se suprapun cu tulburarea dismorfică corporală.
Cu alte cuvinte, dacă practicile ușoare (somn, mișcare, igienă) sunt în general inofensive și chiar benefice, obsesia din spatele lor poate fi un semnal de alarmă, nu cauza problemei.
Cercetători citați de presa internațională merg mai departe. Simon Copland, cercetător în sociologie la Australian National University, atrage atenția că industria de self-help țintește tot mai agresiv tinerii bărbați, iar looksmaxxing-ul reîntărește stereotipuri rigide despre cum „trebuie” să arate un bărbat. Psihologul Zac Seidler, specializat în sănătatea mintală a bărbaților, notează că mare parte din conținutul acestor comunități este pseudoștiință prezentată în termeni absoluți — „așa stau lucrurile, fără nuanțe” — un limbaj care rezonează puternic cu tineri obișnuiți să caute răspunsuri clare, de tip date-driven, la întrebări care de fapt sunt complexe și emoționale.
Un raport recent al think-tank-ului britanic Centre for Young Lives, prima analiză națională dedicată acestui fenomen, merge și mai departe: arată că looksmaxxing-ul poate funcționa ca o poartă de acces către un conținut online mai larg, centrat pe ierarhii de gen, dominanță și atitudini disprețuitoare față de femei — un teritoriu ideologic apropiat de cel al comunităților incel din care termenul a pornit.
Semnale de alarmă pentru părinți
Preocuparea pentru aspectul fizic face parte din dezvoltarea normală la adolescență. Diferența dintre o grijă sănătoasă și una problematică ține, de obicei, de intensitate și de impactul asupra vieții de zi cu zi. Câteva semnale care merită atenție:
- Timp excesiv petrecut analizând sau fotografiind propriul chip, comparându-l cu al altora.
- Folosirea unor termeni specifici acestor comunități online (adesea împrumutați din jargonul incel) pentru a descrie oamenii în funcție de aspect.
- Evitarea activităților sociale din cauza nemulțumirii legate de înfățișare.
- Interes pentru proceduri sau „tehnici” fără bază medicală, mai ales cele care implică vreo formă de disconfort fizic sau risc de vătămare.
- Scăderea stimei de sine, iritabilitate sau retragere socială asociate cu acest subiect.
Dacă aceste semnale apar, cel mai util lucru pe care îl poate face un părinte nu este să interzică sau să ridiculizeze interesul copilului, ci să deschidă un dialog fără judecată și, la nevoie, să apeleze la sprijinul unui psiholog sau al unui medic de familie.
Ce merită reținut
Grija pentru propria înfățișare nu este, în sine, o problemă — igiena, somnul, mișcarea și alimentația echilibrată rămân recomandări medicale valide, indiferent cum le numim. Problema apare atunci când aceste obiceiuri sunt motivate de o anxietate profundă legată de valoarea personală, sau când sunt înlocuite cu practici nedovedite științific și potențial dăunătoare.
Dacă observați la voi sau la cineva apropiat o preocupare persistentă și chinuitoare legată de aspectul fizic, care afectează starea de spirit sau viața socială, discuția cu un specialist în sănătate mintală poate face diferența.