Cercetătorii americani au identificat un compus experimental, numit TOFA, care ajută organismul să ardă grăsimea printr-un mecanism complet diferit de cel al medicamentelor GLP-1. Testat deocamdată doar pe șoareci, tratamentul ar putea deveni, în viitor, un partener — nu un rival — al Ozempic, Wegovy sau Mounjaro.
De cinci ani, medicamentele din familia GLP-1 — cunoscute sub numele comerciale Ozempic, Wegovy, Mounjaro și Zepbound — au schimbat radical modul în care sunt tratate obezitatea, diabetul de tip 2 și boala ficatului gras. Eficiența lor este incontestabilă, dar vine la pachet cu efecte secundare cunoscute: greață, tulburări digestive și, pe termen lung, riscul de a pierde masă musculară odată cu grăsimea, din cauza reducerii drastice a apetitului.
Un studiu publicat pe 21 august 2026 în revista Science Advances, realizat de cercetători de la University of California, Berkeley, propune o abordare diferită. În loc să reducă foamea, compusul studiat crește cantitatea de energie pe care o consumă organismul — practic, îi „dă foc” metabolismului, fără a schimba nici alimentația, nici nivelul de activitate fizică al subiecților testați.
Ce este TOFA
Compusul din centrul studiului se numește 5-tetradecyloxy-2-furoic acid, cunoscut sub prescurtarea TOFA. Nu este o substanță nouă — a fost descoperit încă din anii ’70 și face parte dintr-o clasă de compuși numiți inhibitori ACC (acetil-CoA carboxilază), care blochează producția de lipide precum colesterolul și trigliceridele.
Mai multe substanțe din această clasă au ajuns până la etapa de studii clinice de fază intermediară, dar niciuna nu a fost aprobată vreodată pentru tratarea bolilor metabolice. Motivul: multe dintre ele cresc nivelul trigliceridelor, ceea ce reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea inimii.
Un mecanism dublu, descoperit acum
Noutatea adusă de echipa condusă de profesorul Anders Näär, specialist în biologie metabolică și nutriție la Berkeley, este că TOFA nu acționează doar ca un simplu blocant al producției de grăsime. Cercetătorii au descoperit că substanța activează suplimentar doi receptori celulari — PPARα și PPARδ — care „pornesc” gene responsabile cu preluarea grăsimii de către celule și arderea ei pentru energie.
La șoareci, acest mecanism dublu a dus la o creștere a consumului energetic celular de până la 18%, fără nicio modificare a activității fizice sau a temperaturii corporale. Tot acest al doilea mecanism ar putea explica de ce TOFA, spre deosebire de alți inhibitori ACC testați în trecut, nu a crescut nivelul trigliceridelor.
„Greutatea corporală răspunde la două pârghii: fie consumi mai puține calorii, fie cheltui mai multă energie. Medicamentele GLP-1 acționează aproape exclusiv pe prima pârghie, așa că noi ne-am concentrat pe a doua”, a explicat Anders Näär, autorul senior al studiului.
Primul autor al studiului, Justin Y. Lee — care a lucrat la cercetare ca doctorand la Berkeley și în prezent este cercetător postdoctoral la UCSF — a adăugat: „TOFA pare să declanșeze un răspuns metabolic coordonat. Nu blochează pur și simplu sinteza de lipide, ci activează și căile de cheltuială energetică, ceea ce ar putea ajuta organismul să gestioneze mai eficient excesul de lipide și glucoză.”
Rezultatele la șoarecii obezi
În experimentele pe animale, tratamentul cu TOFA a dus la:
- îmbunătățirea sensibilității la insulină și a controlului glicemiei;
- scăderea nivelului de trigliceride;
- ameliorarea semnelor bolii ficatului gras;
- pierdere de grăsime, fără pierdere semnificativă de masă musculară — un avantaj notabil față de tratamentele GLP-1, care pot afecta și masa musculară odată cu reducerea apetitului.
Interesant este că, atunci când cercetătorii au încercat să combine doi compuși separați — unul care blochează producția de lipide și altul care stimulează arderea de energie — rezultatele nu au fost la fel de bune ca administrarea TOFA de sine stătător. Acest lucru sugerează că mecanismul dublu, integrat într-o singură moleculă, este cheia eficienței observate.
Complementar cu Ozempic și Mounjaro, nu rival
Un aspect esențial al studiului: cercetătorii au testat și ce se întâmplă atunci când TOFA este administrat împreună cu medicamente GLP-1 — semaglutida (Ozempic, Wegovy) și tirzepatida (Mounjaro, Zepbound). La șoareci, combinația a dus la îmbunătățiri mai mari ale greutății corporale, controlului glicemic, nivelului de insulină și trigliceridelor decât oricare dintre cele două tratamente administrate separat.
„În experimentele de combinare, TOFA a acționat aditiv sau sinergic împreună cu medicamentele GLP-1 care suprimă apetitul, așa că îl vedem ca pe un tratament complementar, nu ca pe un înlocuitor”, a precizat Näär.
Cu alte cuvinte, viziunea cercetătorilor nu este ca TOFA să înlocuiască medicamentele deja existente, ci să fie folosit alături de ele — acționând pe cealaltă „pârghie” a balanței energetice, cea a cheltuielilor, în timp ce GLP-1-urile continuă să acționeze pe partea de aport caloric.