Milioane de oameni care iau medicamente din clasa GLP-1 pentru diabet zaharat de tip 2 sau pentru pierderea în greutate monitorizează atent efecte precum greața, oboseala sau valorile glicemiei. Căderea părului nu se regăsea, până acum, printre efectele secundare discutate frecvent.
Un studiu amplu, publicat în revista The BMJ, aduce însă cele mai solide dovezi de până acum că aceste medicamente — printre care semaglutida (Ozempic, Wegovy) și tirzepatida (Mounjaro, Zepbound) — sunt asociate cu un risc mai mare de alopecie, comparativ cu alte clase de medicamente antidiabetice.
Ce a descoperit studiul
Cercetătorii de la University of Pennsylvania Health System (Penn Medicine) au analizat date medicale electronice ale unor adulți cu diabet zaharat de tip 2, care au început tratamentul fie cu agoniști ai receptorului GLP-1, fie cu inhibitori SGLT-2, fie cu inhibitori DPP-4, în perioada ianuarie 2019 – septembrie 2024. Studiul a inclus peste 12.000 de pacienți tratați cu GLP-1, comparați separat cu peste 15.000 de utilizatori de inhibitori SGLT-2 și aproape 12.000 de utilizatori de inhibitori DPP-4 — printre cele mai mari eșantioane analizate vreodată pe această temă.
După ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul, etnia, indicele de masă corporală și afecțiunile preexistente, rezultatele au arătat că utilizarea medicamentelor GLP-1 a fost asociată cu un risc de alopecie cu 37% mai mare decât în cazul inhibitorilor SGLT-2 și cu 68% mai mare decât în cazul inhibitorilor DPP-4. Atunci când cercetătorii au analizat separat tipurile de cădere a părului, a reieșit că legătura era specifică alopeciei non-cicatriciale — forma în care foliculii de păr rămân intacți, iar părul are șanse reale să crească la loc. Pentru acest subtip, riscul a fost cu 53%, respectiv 72% mai mare comparativ cu cele două clase de medicamente de referință.
Important de menționat: riscul absolut a rămas scăzut. Ratele reale de alopecie s-au situat undeva între 3 și 9 cazuri la 1.000 de persoane pe an, în funcție de clasa de medicamente. Cu alte cuvinte, deși creșterea relativă a riscului este semnificativă din punct de vedere statistic, marea majoritate a pacienților tratați cu GLP-1 nu vor experimenta cădere de păr.
De ce ar putea provoca aceste medicamente cădere de păr
Autorii studiului nu au putut stabili cu certitudine mecanismul exact — fiind un studiu observațional, el arată o asociere, nu neapărat o relație directă de cauzalitate. Totuși, cercetătorii avansează câteva explicații plauzibile:
- Pierderea rapidă în greutate, un efect bine documentat al medicamentelor GLP-1, este de multă vreme recunoscută ca factor declanșator al telogen effluvium — o formă comună și de obicei temporară de cădere a părului, provocată de stresul fiziologic asupra organismului.
- Deficiențele nutriționale. Reducerea semnificativă a aportului caloric, tipică pentru pacienții aflați sub tratament GLP-1, poate duce la carențe de fier, zinc sau alți micronutrienți esențiali pentru ciclul de creștere a firului de păr.
- Modificările hormonale asociate cu scăderea rapidă în greutate ar putea juca, de asemenea, un rol, deși cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica exact mecanismele implicate.
Ce înseamnă asta pentru pacienți
Specialiștii implicați în studiu recomandă păstrarea perspectivei corecte asupra acestor rezultate. Deși riscul relativ este crescut, riscul absolut rămâne mic, iar forma de cădere a părului identificată este, în majoritatea cazurilor, reversibilă. Conștientizarea acestui posibil efect secundar poate ajuta însă pacienții și medicii să ia decizii informate cu privire la tratament și să monitorizeze eventualele semne de subțiere a părului, mai ales în perioadele de scădere rapidă în greutate.
Persoanele aflate sub tratament cu GLP-1 care observă o cădere neobișnuită a părului sunt sfătuite să discute cu medicul curant, care poate evalua eventualele deficiențe nutriționale (de exemplu, de fier sau zinc) și poate recomanda măsuri de susținere adecvate, fără a fi nevoie, de regulă, de întreruperea tratamentului.
Pe scurt
- Studiul, publicat în The BMJ, a analizat date de la zeci de mii de pacienți cu diabet zaharat de tip 2.
- Utilizatorii de GLP-1 au un risc cu 37–68% mai mare de alopecie față de cei care iau alte clase de antidiabetice.
- Riscul crescut este specific alopeciei non-cicatriciale, o formă de regulă temporară și reversibilă.
- Riscul absolut rămâne scăzut — aproximativ 3-9 cazuri la 1.000 de persoane pe an.
- Cauza probabilă: pierderea rapidă în greutate și eventualele deficiențe nutriționale asociate.