Industria farmaceutică autohtonă trage un semnal de alarmă: o serie de medicamente ar putea fi scoase din fabricație pe fondul creșterii costurilor de producție, în timp ce prețurile rămân plafonate de ani de zile. Avertismentul vine de la Dragoș Damian, director executiv al Patronatului Producătorilor Industriali de Medicamente din România (PRIMER) și CEO al Terapia Cluj.
De ce ar putea dispărea medicamente de pe piață
Potrivit lui Damian, conflictul din Orientul Mijlociu a scumpit materiile prime și substanțele active folosite în producția de medicamente, precum și transportul acestora. Problema devine acută pentru că prețurile medicamentelor sunt înghețate de ani buni, în timp ce toate celelalte costuri – utilități, forță de muncă, logistică – au crescut. Rezultatul, spune el, este că unele medicamente devin nerentabile pentru producătorii autohtoni, care ajung să se gândească serios dacă mai merită să le continue fabricația.
Consecința, în cazul în care producătorii români renunță la anumite medicamente, ar fi înlocuirea lor cu produse din import – fie de la companii care pot oferi prețuri mai mici, fie prin regimul special al „nevoilor speciale”, unde practic nu există plafon de preț.
Discontinuități tot mai frecvente, mai ales la genericele ieftine
Fenomenul nu este izolat. Damian arată că discontinuitățile în aprovizionare afectează în special medicamentele generice ieftine și apar la nivelul întregii Uniuni Europene, nu doar în România. Printre cauze se numără problemele tehnice ale producătorilor, cererea neuniformă între țări și creșterea consumului de medicamente pe măsură ce speranța de viață a populației a crescut. Zonele cele mai afectate ar fi medicamentele pentru sistemul nervos central, cele reumatologice și cele cardiovasculare.
La nivel european se lucrează la o listă a medicamentelor considerate critice, prin așa-numitul Critical Medicines Act, iar soluția pe termen lung discutată este relocarea producției în interiorul UE („reshoring”), pentru a nu mai depinde de importuri și a reduce riscul de rupturi în lanțul de aprovizionare. Un demers similar există și în Statele Unite, unde autoritățile oferă stimulente producătorilor care investesc pe plan intern.
România produce doar 2% din necesarul de medicamente al UE
Pe acest fond, Damian atrage atenția că producția autohtonă de medicamente este extrem de slabă: România acoperă doar aproximativ 2% din necesarul Uniunii Europene, iar exporturile românești de medicamente sunt, spune el, mai mici decât exportul unei singure fabrici din Ungaria.
În opinia sa, cauza este lipsa unei strategii naționale: spre deosebire de alte state care au declarat, mai ales după pandemie, industria farmaceutică drept domeniu strategic, România nu a făcut acest pas. Consecința este că țara nu a reușit să atragă investiții străine sau capital autohton pentru construirea de noi fabrici de medicamente, rămânând dependentă de furnizori externi.
Ce cere industria: statut de domeniu strategic și energie subvenționată
Damian susține că producătorii români de medicamente ar trebui recunoscuți drept entități de interes național. El dă exemplul altor țări din Europa de Est, unde fabricile de medicamente beneficiază de energie subvenționată, ceea ce ajută direct la menținerea unor prețuri mai accesibile pentru pacienți – spre deosebire de România, unde, spune el, la un moment dat a existat chiar amenințarea întreruperii curentului la fabrici.
Un alt exemplu invocat este Ungaria, care a eliminat complet TVA la medicamentele compensate, reducând astfel costurile pentru pacienți și pentru sistemul de sănătate. În România, în schimb, TVA la medicamente a crescut de la 9% la 11%, iar producătorii plătesc în continuare taxa clawback, între 15 și 25%.