Medicamentele din familia GLP-1, cunoscute mai ales pentru efectul lor în slăbit și în controlul diabetului, ar putea avea un beneficiu neașteptat: reducerea riscului de spitalizare psihiatrică la persoanele cu tulburare bipolară. Este concluzia unui studiu suedez de amploare, publicat recent, care adaugă un nou capitol la lista tot mai lungă de efecte „secundare” pozitive atribuite acestor medicamente.
Ce a descoperit studiul
Cercetarea a fost condusă de profesorul Mark Taylor, de la Școala de Medicină și Stomatologie a Universității Griffith din Australia, și a analizat datele a aproape 15.000 de persoane diagnosticate cu tulburare bipolară, cărora li s-au prescris medicamente GLP-1 pe parcursul a 15 ani, între 2009 și 2024.
Rezultatele, publicate în revista de specialitate Acta Psychiatrica Scandinavica, arată că pacienții aflați în perioadele în care luau semaglutidă, substanța activă din Ozempic și Wegovy, au avut cu 21% mai puține internări psihiatrice comparativ cu perioadele în care nu urmau acest tratament. Riscul de spitalizare cauzată de o recădere specifică bolii bipolare a fost, la rândul lui, cu 17% mai mic.
„Persoanele cu tulburare bipolară care luau semaglutidă au avut rate semnificativ mai mici de spitalizare psihiatrică, comparativ cu perioadele în care nu foloseau medicamente GLP-1″, a explicat profesorul Taylor, citat de Griffith News.
Nu toate medicamentele GLP-1 par să aibă acest efect
Un detaliu important al studiului este că beneficiul observat nu a fost identic pentru toate medicamentele din clasa GLP-1. Liraglutida și dulaglutida, alte două substanțe des folosite pentru diabet și obezitate, nu au fost asociate cu o reducere semnificativă a spitalizărilor psihiatrice — cercetătorii atribuie parțial acest lucru numărului mai mic de pacienți care au folosit aceste variante, dar semnalează că efectul ar putea fi specific anumitor molecule, nu întregii clase de medicamente.
Ce ar putea explica legătura
Autorii studiului sugerează că semnalizarea GLP-1 la nivel cerebral ar putea avea un rol protector, prin reducerea inflamației și a stresului celular — două procese biologice asociate cu apariția și evoluția tulburării bipolare. Teoretic, acest mecanism ar putea contribui la o mai bună stabilitate a dispoziției și la scăderea riscului de recădere.
Ipoteza nu vine izolată. Alte cercetări publicate în ultimii ani susțin aceeași direcție:
- O analiză pe date de la aproximativ 4 milioane de pacienți, realizată de Epic Research, a arătat o legătură între tratamentul cu semaglutidă și scăderea diagnosticelor de anxietate și depresie.
- Studii de laborator citate în literatura de specialitate arată că medicamentele GLP-1 ar putea reduce activarea celulelor imunitare din creier și ar putea stimula formarea de noi neuroni la nivelul hipocampului, regiune implicată în reglarea emoțiilor.
- O revizuire sistematică publicată recent confirmă faptul că aceste medicamente sunt eficiente și, în general, bine tolerate pentru gestionarea greutății la persoanele cu afecțiuni psihiatrice, cele mai frecvente efecte adverse fiind cele digestive, de obicei ușoare.
Dovezi promițătoare, dar încă insuficiente
Cu toate acestea, cercetătorii avertizează că este vorba despre un studiu observațional, ceea ce înseamnă că poate arăta o asociere, dar nu poate dovedi cu certitudine o relație de cauzalitate. Profesorul Taylor și-a exprimat speranța ca aceste rezultate să fie testate în continuare printr-un studiu clinic randomizat — standardul de aur în cercetarea medicală — înainte ca semaglutida să poată fi luată în considerare, la un moment dat, ca tratament adjuvant alături de stabilizatoarele de dispoziție folosite în prezent pentru tulburarea bipolară.
Specialiștii subliniază, de asemenea, că datele actuale provin în special de la pacienți care foloseau aceste medicamente pentru diabet sau obezitate, nu pentru afecțiuni psihiatrice, astfel că rămâne neclar dacă beneficiile s-ar menține și la persoane fără aceste afecțiuni metabolice asociate.