O echipă de cercetători de la Universitatea Emory, din Statele Unite, a descoperit o legătură surprinzătoare între dozele mari de vitamina D și performanțele cognitive la vârstnicii aflați într-o fază incipientă de declin mental. Studiul, publicat recent în revista Sleep Medicine, sugerează că suplimentarea cu vitamina D ar putea deveni un factor modificabil important, ușor de introdus, în perioada în care riscul de demență începe abia să se contureze.
Ce au descoperit cercetătorii
Cercetătorii au urmărit 54 de adulți vârstnici care aveau două trăsături considerate semne timpurii ale demenței: tulburări de somn și deficit cognitiv ușor (DCU) — o etapă intermediară între îmbătrânirea cognitivă normală și demență propriu-zisă. Vârsta medie a participanților a fost de aproximativ 67 de ani.
Participanții care au declarat că iau cel puțin 5.000 UI de vitamina D pe zi au obținut scoruri cu peste 13% mai mari la Evaluarea Cognitivă Montreal (MoCA) — un test standardizat, folosit pe scară largă pentru depistarea precoce a problemelor de memorie și gândire — comparativ cu cei care nu luau deloc suplimente. Diferența s-a menținut semnificativă statistic chiar și după ce cercetătorii au ajustat rezultatele în funcție de alți factori care ar fi putut influența scorurile.
Un aspect notabil: dozele mai mici de vitamina D nu au fost asociate cu niciun beneficiu cognitiv observabil, iar tipul de supliment folosit — vitamina D2 sau D3 — nu a făcut diferența. Cu alte cuvinte, în acest studiu doar dozele ridicate, de minimum 5.000 UI zilnic, au părut să conteze.
De ce contează acest interval de timp
Autorii studiului subliniază importanța „ferestrei” în care are loc intervenția. Deficitul cognitiv ușor însoțit de tulburări de somn este considerat o etapă cu risc crescut de evoluție spre boala Alzheimer, iar identificarea unor factori accesibili și ușor de ajustat — cum ar fi un supliment alimentar — chiar în acest interval ar putea avea un impact disproporționat de mare față de o intervenție aplicată mai târziu, când declinul cognitiv este deja avansat.
Autoarea principală a studiului, Victoria Pak, profesor asociat la Nell Hodgson Woodruff School of Nursing din cadrul Universității Emory, a subliniat că identificarea unor factori accesibili și modificabili, precum aportul de vitamina D, ar putea deveni tot mai importantă pe măsură ce numărul cazurilor de Alzheimer continuă să crească.
Context: în prezent, peste 7 milioane de americani trăiesc cu demență de tip Alzheimer, iar acest număr este estimat să ajungă la aproape 13 milioane până în 2050 — o tendință similară cu cea observată și la nivel global, unde populația îmbătrânește rapid.
Ce limite are studiul
Este important de menționat că este vorba despre un studiu observațional, de tip transversal, realizat pe un eșantion relativ mic — doar 54 de persoane. Cercetătorii au constatat o asociere între dozele mari de vitamina D și scoruri cognitive mai bune, nu au demonstrat o relație directă de tip cauză-efect. Cu alte cuvinte, studiul nu poate confirma, deocamdată, că administrarea de vitamina D previne sau întârzie declinul cognitiv — pentru asta ar fi nevoie de studii clinice randomizate, pe eșantioane mult mai mari.
Autorii precizează, de asemenea, că aportul de vitamina D a fost auto-raportat de participanți, ceea ce introduce o marjă de eroare, și că rezultatele — deși semnificative statistic — au fost descrise chiar de cercetători drept „marginal semnificative”, ceea ce sugerează prudență în interpretare.
Ce înseamnă asta, practic
Dozele de 5.000 UI de vitamina D pe zi depășesc semnificativ recomandările uzuale pentru populația generală, care se situează, de regulă, în jurul a 600–800 UI zilnic pentru adulți. Administrarea unor doze mari, pe termen lung, ar trebui discutată întotdeauna cu medicul, deoarece un exces de vitamina D poate duce la acumularea de calciu în sânge și la alte efecte adverse.
Rezultatele acestui studiu sunt, așadar, mai degrabă un punct de plecare pentru cercetări viitoare decât o recomandare general valabilă. Ele confirmă, totuși, un interes tot mai mare al comunității medicale pentru rolul vitaminei D dincolo de sănătatea oaselor — inclusiv în ceea ce privește somnul și funcția cognitivă la vârstnici, două domenii strâns legate între ele și de sănătatea creierului pe termen lung.