Are diplomă de medic specialist, a făcut rezidenţiatul în institute de top din Bucureşti şi s-a întors acasă, în Tulcea, cu gândul să lucreze pentru copiii din judeţul său. În loc de asta, de aproape un an, Mihai Grigoraş cară materiale de construcţii, montează schele şi face şmirgheluire pe şantier pentru că specializarea sa nu îi dă, în practică, dreptul de a profesa ca medic.
De la sala de operaţii, pe şantier
Mihai Grigoraş este absolvent al specializării Oncologie şi hematologie pediatrică la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi şi-a încheiat rezidenţiatul în institute de specialitate din capitală. Acum un an, s-a întors în Tulcea şi a încercat să se angajeze la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU), unitate care se confruntă de ani de zile cu un deficit acut de specialişti.
Numai că uşa spitalului i-a rămas închisă. Fără posibilitatea de a practica medicina, tânărul a fost nevoit să accepte o muncă necalificată pentru a se întreţine.
Medicul povesteşte că, imediat după finalizarea studiilor, s-a confruntat cu o situaţie extrem de dificilă, fiind nevoit să îşi câştige existenţa altfel decât prin profesia pentru care se pregătise ani de zile. A lucrat în construcţii ca muncitor necalificat, cărând materiale, montând schele şi făcând operaţiuni de bază precum şmirgheluirea sau aplicarea de adeziv şi var.
Contrastul este cu atât mai dureros cu cât actele oficiale îl declară, negru pe alb, medic specialist. Grigoraş subliniază că documentul oficial care atestă specializarea sa arată în mod explicit că absolvenţii vor fi certificaţi ca medici specialişti în pediatrie, o prevedere care, în practică, rămâne literă moartă.
Un document care se contrazice singur
Situaţia nu este un caz izolat sau o interpretare personală. Chiar preşedinta Colegiului Medicilor Tulcea, Emilia Stamate, confirmă paradoxul, citând un document oficial semnat de reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii.
Potrivit acestui document, absolvenţii specializării Oncologie şi hematologie pediatrică sunt certificaţi ca medici de pediatrie, oncologie şi hematologie pediatrică, având calificarea de a efectua gărzi de specialitate şi de a acorda îngrijiri pediatrice. În acelaşi timp însă, Ministerul Sănătăţii precizează că această specializare nu conferă şi competenţa de a practica pediatrie generală sau de a oferi îngrijiri medicale curente în afara domeniului strict al oncologiei şi hematologiei pediatrice. Emilia Stamate atrage atenţia asupra acestei contradicţii flagrante, care apare chiar în interiorul aceluiaşi document.
Practic, un medic recunoscut oficial ca specialist în îngrijirea copiilor bolnavi de cancer nu poate, potrivit aceluiaşi document, să acorde îngrijiri pediatrice curente, o restricţie care, într-un judeţ fără centru universitar şi fără alţi specialişti disponibili, îl scoate complet din sistem.
Preşedinta Colegiului Medicilor a atras atenţia asupra deficitului cronic de specialişti de la SJU Tulcea şi a cerut ca membrii comisiei de profil din cadrul Ministerului Sănătăţii să găsească o soluţie, astfel încât medicii cu specializări care nu le oferă drept de liberă practică generală să poată totuşi fi angajaţi în zonele fără centre universitare.
„Nu este normal ca un copil să parcurgă 300 de kilometri pentru o reţetă”
Pentru Mihai Grigoraş, situaţia nu este doar o dramă personală, ci una cu consecinţe directe asupra micilor pacienţi din Tulcea, care ar trebui să parcurgă sute de kilometri pentru îngrijiri de bază pe care el ar putea să le ofere acasă.
Tânărul medic spune că a sperat mereu că va găsi, la un moment dat, un loc de muncă pe specializarea sa şi că a preferat mereu să muncească decât să apeleze la ajutor de şomaj, tocmai pentru că se simte capabil să contribuie concret la sănătatea copiilor din ţară. În opinia sa, discuţia depăşeşte cazul lui personal şi priveşte, de fapt, viitorul sistemului medical din România. El consideră profund anormal ca un copil să fie nevoit să parcurgă 300 de kilometri pentru a primi o reţetă pentru un antibiotic sau pentru a fi tratat în cazul unei complicaţii oncologice, atrăgând atenţia asupra riscului real de degradare a stării pacientului în timpul unui transport atât de lung şi, în cazuri extreme, chiar asupra riscului de deces.
Spital modernizat, dar fără medici
Paradoxul devine şi mai evident dacă privim eforturile locale de a atrage medici. De mai mulţi ani, SJU Tulcea încearcă să găsească specialişti, iar Consiliul Judeţean a finalizat deja mai multe investiţii care au modernizat principala unitate spitalicească din judeţ. Autoritatea judeţeană oferă atât locuinţe, cât şi prime medicilor specialişti dispuşi să se angajeze în unitatea din subordinea sa.
Practic, judeţul are infrastructura, are stimulentele financiare şi are, chiar în faţa sa, un medic pregătit exact pe o specializare de care spitalul are nevoie disperată. Singurul obstacol este o prevedere birocratică ce se contrazice pe sine, aşa cum arată chiar reprezentanţii Colegiului Medicilor — şi care ţine, de aproape un an, un medic specialist departe de pacienţi şi pe un şantier de construcţii.