Rafturile magazinelor sunt pline de produse cu proteine adăugate — de la cereale și cafea, până la apă îmbogățită cu proteine. Dar o analiză recentă a peste 350 de studii sugerează că, pentru mulți oameni, mai puține proteine ar putea însemna, de fapt, o sănătate mai bună și chiar o viață mai lungă.
Ce arată analiza
Lucrarea, publicată în revista Cell Press Blue și semnată de cercetătorii Bailey A. Knopf și Dudley W. Lamming de la Universitatea Wisconsin-Madison, a trecut în revistă zeci de ani de cercetare privind legătura dintre restricția de proteine și procesul de îmbătrânire. Concluzia principală: reducerea consumului de proteine pare să îmbunătățească metabolismul, să limiteze deteriorarea celulară și să activeze mecanisme biologice asociate cu o îmbătrânire mai sănătoasă.
Autorul principal al studiului, profesorul Dudley Lamming, este clar în privința nuanței esențiale: beneficiile proteinelor pentru mușchi și pentru persoanele active fizic sunt incontestabile. Problema, spune el, este că majoritatea oamenilor duc o viață relativ sedentară, iar consumul lor de proteine îl depășește adesea pe cel de care au cu adevărat nevoie — cu posibile consecințe negative asupra sănătății.
O alternativă la restricția calorică
De multă vreme se știe că reducerea aportului caloric poate prelungi viața la multe organisme și poate scădea riscul unor boli asociate vârstei, precum cancerul. Problema este că un regim cu restricție calorică pe termen lung este extrem de greu de urmat pentru majoritatea oamenilor.
Restricția de proteine ar putea oferi o rută alternativă mai ușor de aplicat. Studii anterioare pe muște și rozătoare au arătat că acestea trăiesc mai mult atunci când consumă mai puține proteine, chiar și atunci când aportul caloric total nu scade. Iar rezultatele din studiile clinice recente pe oameni par să confirme tendința: persoanele care și-au redus consumul de proteine au pierdut în greutate și au avut o compoziție corporală mai bună, cu îmbunătățiri ale glicemiei, chiar dacă, uneori, consumau mai multe calorii în total.
Mecanismul din spatele efectului: un hormon și trei aminoacizi
Unul dintre elementele-cheie identificate în analiză este FGF21 (fibroblast growth factor 21), un hormon al cărui nivel crește atunci când aportul de proteine scade. FGF21 pare să crească rata metabolică, să îmbunătățească reglarea glicemiei și să reducă inflamația. La șoareci, nivelurile ridicate de FGF21 au fost asociate cu o durată de viață mai lungă, efect mai puternic la masculi decât la femele — iar restricția de proteine crește nivelul acestui hormon și la om.
Analiza se oprește și asupra a trei aminoacizi — metionina, izoleucina și valina — despre care cercetarea sugerează că, în exces, pot activa mecanisme biologice care stimulează creșterea celulară. Când aceste mecanisme rămân active în mod constant, ele ar putea crește riscul de obezitate, inflamație și alte afecțiuni legate de îmbătrânire.
Nu e valabil pentru toată lumea
Concluziile studiului nu sunt, însă, un îndemn universal la reducerea proteinelor. Alte cercetări arată că un aport mai mare de proteine poate susține scăderea în greutate și poate ajuta adulții în vârstă să-și păstreze masa musculară — mai ales atunci când este combinat cu exercițiul fizic. Aceste rezultate au stat, de altfel, la baza noilor recomandări alimentare din SUA pentru 2026, care indică un consum zilnic de 1,2–1,6 grame de proteine per kilogram de greutate corporală, aproape dublu față de recomandarea anterioară.
Anumite grupuri au nevoi crescute de proteine — femeile însărcinate și unii adulți în vârstă, de exemplu. Iar sportivii consumă frecvent cantități mari de proteine fără să dezvolte boli metabolice; Lamming crede că activitatea fizică regulată ar putea „direcționa” proteinele consumate spre dezvoltarea și menținerea mușchilor sănătoși, în loc să contribuie la efectele negative observate la persoanele sedentare.
„Recomandările recente au încurajat oamenii să mănânce mai multe proteine, dar și să facă mai multă mișcare”, explică Lamming. „Probabil că trebuie să personalizăm recomandările de proteine nu doar în funcție de vârstă, ci și de nivelul de activitate fizică al fiecăruia.”
Ce înseamnă asta, practic
Mesajul studiului nu este „mai puține proteine pentru toată lumea”, ci unul mai nuanțat: pentru un adult sedentar, alimentele îmbogățite cu proteine, atât de prezente astăzi pe rafturi, s-ar putea să nu aducă beneficiile pe care mulți le așteaptă de la ele. Pentru persoanele active fizic, pentru femeile însărcinate sau pentru anumiți adulți în vârstă, situația rămâne diferită, iar necesarul de proteine poate fi în continuare mai ridicat.
Cercetătorii subliniază că recomandările privind proteinele ar putea deveni, în viitor, mai personalizate — ținând cont nu doar de vârstă, ci și de gradul de activitate fizică al fiecărei persoane, mai degrabă decât aplicând aceeași regulă tuturor.