O echipă de cercetători de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Tomsk a reușit să identifice un comportament neașteptat al celulelor tumorale în cancerul pulmonar, răsturnând teorii medicale vechi de decenii. Studiul, publicat recent în prestigioasa revistă Genes Chromosomes Cancer, dezvăluie că „nucleul dur” al agresivității unei tumori nu se află la marginea acesteia, așa cum se credea, ci chiar în centrul ei.
Această nouă perspectivă asupra modului în care celulele maligne își schimbă proprietățile pentru a supraviețui — fenomen cunoscut sub numele de plasticitate tumorală — promite să deschidă drumul către tratamente personalizate mult mai eficiente pentru adenocarcinomul pulmonar, una dintre cele mai letale forme de cancer la nivel mondial.
„Cameleonii” din organism: Cum se transformă celulele
Plasticitatea celulară reprezintă capacitatea tumorii de a se adapta la condiții nefavorabile, inclusiv la chimioterapie sau atacul sistemului imunitar. Până de curând, consensul științific susținea că celulele cele mai periculoase, capabile să migreze și să formeze metastaze, se grupează la marginea tumorii pentru a „invada” țesuturile vecine.
Cercetătorii din Tomsk au demonstrat însă contrariul. Folosind tehnologii de ultimă oră, precum secvențierea ARN-ului la nivel de celulă unică, aceștia au comparat mostre din trei zone diferite ale tumorii: centrul, zona intermediară și periferia. 
„Am constatat că Tranziția Epitelio-Mezenchimală (TEM) — procesul care oferă celulelor trăsături agresive — este cel mai pronunțat în centrul tumorii, nu la marginea acesteia”, explică Anna Hozainova, cercetător în cadrul laboratorului de Biologie a Progresiei Tumorale.
Complexitatea tumorii: O provocare pentru medici
Această descoperire explică, parțial, de ce multe terapii actuale eșuează. Celulele din centrul tumorii devin un rezervor de rezistență, capabile să evite supravegherea imună și să supraviețuiască tratamentelor agresive.
Mai mult, studiul subliniază că această plasticitate nu este uniformă, ci depinde în mod critic de profilul genetic al fiecărui pacient în parte. Această variabilitate face ca o abordare „universală” în tratamentul cancerului pulmonar să fie adesea ineficientă.
Noi ținte pentru medicamentele viitorului
Dincolo de valoarea teoretică, studiul are implicații clinice imediate. Autorii au reușit să identifice un set de gene specifice în aceste celule „plastice”, gene care corelează direct cu o rată scăzută de supraviețuire.
Evgheni Denisov, director adjunct pentru cercetare la Institutul de Cercetare a Cancerului din Tomsk, consideră că aceste gene sunt „țintele perfecte” pentru viitoarele medicamente. Totuși, el îndeamnă la prudență:
Mecanismele pe care cancerul le folosește pentru a crește sunt aceleași procese prin care corpul nostru se vindecă sau se regenerează.
O intervenție brutală ar putea afecta procesele normale de regenerare a țesuturilor.
Viitorul: Diagnostic de înaltă precizie
Concluzia cercetătorilor este clară: viitorul oncologiei aparține analizelor de precizie. Trecerea de la simpla biopsie la secvențierea genetică detaliată a celulelor va permite medicilor să anticipeze mișcările tumorii înainte ca aceasta să devină rezistentă la tratament.
Studiul a fost susținut prin grantul „Plasticitatea celulară ca program molecular general pentru embriogeneză și oncogeneză”, marcând un pas crucial în înțelegerea modului în care viața celulară normală este „deturnată” de cancer.